Articol

Sfaturi practice pentru vestimentatie Montana

Autor: meteorologul de servici

Sfaturi practice pentru vestimentatie Montana

 

Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu impiedice mişcările, să apere de frig şi

ploaie - dar şi să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva călduros de imbrăcat.

Aerul constituie izolantul termic de bază, pentru că el transmite doar 7% din căldura pe care o poate transfera sau pierde o ţesătură. Cu cat o haină inglobează mai mult aer, cu atat e mai „călduroasă". De fapt, căldura e produsă de corp şi se poate doar pierde pe vreme friguroasă; hainele nu fac altceva decat s-o păstreze. Sau, in cazul vremii călduroase, o impiedică să ajungă la piele.

Umezeala, transpiraţia măresc de circa 25 de ori transferul de căldură intre corp-haine-aerul exterior (in

ambele sensuri). Ţesătura poate ingloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar intre două straturi se adună 50%, iar rugozitatea suprafeţei reţine 30% - aşa că numărul straturilor de haine este mai important pentru izolarea termică decat grosimea lor  (principiul foilor de ceapă).

Imbrăcămintea pentru vreme rea este organizată in 3 feluri de straturi:

Stratul interior

(lenjeria), vine in contact cu pielea şi are sarcina să menţină corpul uscat. Preferabil să asigure şi o oarecare izolaţie termică şi să nu absoarbă transpiraţia (cum face bumbacul), ci s-o transmită spre stratul următor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usucă greu şi răceşte pielea; e plăcută la purtare vara.

Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilenă,poliamidă), simple sau in amestec cu bumbacul. Mătasea are bune calităţi termoizolante, dar se rupe uşor şi nu rezistă la umezeală.

Al doilea strat

 (intermediar) trebuie să fie termoizolant, să preia umezeala de la primul strat şi

s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obţin cu: - ţesătura gen “polartec”, din fibre sintetice: reţine umezeala in proporţie de maxim 1-5% din propria greutate;

- puful şi fulgii de pasăre (sensibili la umezeală);

- lana - care incălzeşte chiar şi in stare umedă; dezavantaje: absoarbe multă umezeală (30-40%) din greutatea proprie), se usucă greu.

Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau randuri de ţesătură.

Al treilea strat

(exterior) are rolul de protecţie contra intemperiilor: vant, ploaie, zăpadă.

Trebuie să fie cat mai impermeabil faţă de exterior şi totodată permeabil pentru umezeală şi aburii care vin dinspre corp. Ţesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decat cele sintetice, insă rezultatele cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi:

- Gore-Tex, o membrană microporoasă, ai cărei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici decat o picătură de apă şi de 700 ori mai mari decat molecula de abur. Din această cauză Gore-Tex rezistă la presiunea unei coloane de apă de 8 m. inălţime, dar permite trecerea aburului. Este sensibilă la frecare,uzură.

- Sympatex, o membrană ultrasubţire din poliester, fără pori. Funcţionarea ei se bazează pe

proprietăţile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o altă parte o respinge. Rezistă la presiunea unei coloane de apă de 10 m. inălţime, dar permeabilitatea faţă de aburi e mai mică decat a Gore-Texului.

O membrană sintetică nu poate fi folosită ca atare pentru confecţionarea hainelor, ci numai

intre două straturi de ţesături obişnuite, care-i asigură consistenţa, rezistenţa etc. In acest sandviş, membrana poate fi lipită sau laminată de stratul exterior, de ambele straturi .

 

Incălţămintea este mai importantă decat imbrăcămintea (cu băşici la picioare nu mai poţi

inainta deloc!).

Cu cat are mai puţine cusături şi cu cat e mai uşoară - cu atat mai bine. (Infanteristul zice că ii e mai uşor să care 5 kg in spate decat 1 kg in picioare). Incălţămintea nu trebuie să strangă deloc piciorul. Forma, mărimea bombeului trebuie să permită mişcarea liberă a degetelor şi totodată susţinerea lor, astfel incat la coborare ele să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie groasă (ca să nu simţi pietrele ascuţite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susţină glezna şi din lateral. Foloseşte ciorapi buni, groşi, din  lană; calităţile lor de amortizare, protecţie, termoizolare sunt vitale pentru succesul mersului şi călătoriei. Pentru uscare, in incălţăminte se bagă hartie de ziar sau igienică şi se lasă cateva ore să absoarbă umezeala.

Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariţiei băşicilor sau rosăturilor. NU pleca la un drum lung cu incălţămintea nouă, stramtă. Las-o să se inmoaie şi lărgeşte-o treptat, din timp. Intăreşteţi pielea de la picioare frecand-o cu alcool, timp de aproximativ două săptămani inainte de inceperea călătoriei sau marşului. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde incep rosăturile. Poţi lăsa plasturele lipit cateva zile, pană termini marşul.

Taie regulat unghiile şi rotunjeşte colţurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.

Articole din categoria: Stafuri practice

Doliu